Blog

Pricep dar nu înţeleg....

2011-06-03T14:13:00.000-07:00

Comportamental se pare că toţi avem un stil de manifestare destul de liniar şi simlpist, în fond suntem la fel doar amănuntele particulare ne deosebesc, oferind o complexitate individuală şi personală fiecăruia dintre noi. Gândim de cele mai multe ori în perspectivă şi ne rezumăm la pragmatism, însă în momentele noastre de maximă sinceritate ne lăsăm purtaţi de gânduri ireale desprinse se pare tocmai din dorinţa infailibilităţii personale. Ne place să trăim prim prisma visurilor numai că atunci când irealul întâlneşte receptivitatea provoacă un dezamăgitor semnal de trezire. Frica ne face să ascundem slăbicinea derivată din rezistenţa redusă la provocările grele ale vieţii, astfel trezim un instinct de conservare feroce care împinge spre gesturi regretabile care se pierd în imensul vortex colectiv. Sensibilitatea nu este altceva decât un adăpost unde ne ascundem când e furtună, un loc sigur şi confortabil pentru sentimentele noastre mai mult sau mai puţin platonice. Egoismul nostru ne închide ochii atunci când ei ar trebui să vadă totul dar tot el ne face mai interesaţi de noi înşine. Nesinceritatea noastră deschide noi drumuri spre dualism, făcându-ne să alegem rezonabilul. Ne place să iubim, însă uităm că iubirea care nu se consumă întreţine pasiunea, pasiunea care la rândul ei cere sacrificii ce nu pot găsi adăpost în superficialitatea noastră. Trăim...

Cenuşă...

2010-09-03T11:11:00.000-07:00

Se ridică-acum din umbra lumii puse-ntr-o peniţă

Alte oglindiri spre zarea plină... grea de suferinţă;

Oglindiri ce schimbă ţelul în trăiri şi în dorinţă

Vindecate-n timp de-o grea şi de-o lungă neputinţă.

Neputinţă-alimentată de al timpului şirag

Preschimbată-n lacrimi aruncate-n tainic vag

Pe obrajii unui monstru ghemuit pe lemn de fag.

Lemn de fag ca din pădurea "vrăjitorului din Oz"

Spulberă pe veci trăirea pusă în petale roz

Transformând-o în cenusă şi apoi în mult moloz.

Dar... ciudat... şi din cenuşă va renaşte înc-un ţel

Mai măreţ şi mai puternic pus în matriţă de fier:

Oh, dar stai, nu pune mâna pentru-a fi numai al tău

Fiindcă fierul se toceşte, nu va fi mereu la fel.

Şi va arde iar sub umbra lumii puse-ntr-o peniţă

Dar cu foc de salcie blândă dus de-a ta necunoştiinţă

Rămânând în timp cenuşa ce va aminti acuma... de-o grea lungă suferinţă.

o3.09.2010

Recomandare...

2010-08-12T11:49:00.001-07:00

În urmă cu vreo săptămână eram într-un "oareşcare" magazin şi din greşeală am dat peste o carte de poezii cu un titlu ce mi-a atras privirea. Era cartea unui anume inginer Dinu Rizescu despre care nu am mai auzit dar am hotarat sa o cumpar datorita titlului("Sclipiri de gând"). Preţul a fost aşa mic încât mie ruşine să îl spun ţinând cont că atunci când am ajuns acasa şi am citit din ea am descoperit acolo sentimentele unui om puse în versuri foarte interesante, plus o munca extraordinara; fiecare poem fiind tradus şi în spaniolă de către autor. Citind şi citind din carte am rămas surprins cum inginerul Dinu Rizescu ştia să mânuiască versul dar mai mult de atât m-au impresionat poemele dedicate soţiei sale care a murit cu ceva vreme în urmă. Am fost şi mai surprins să văd la sfârşitul cărţii câteva din operele celui despre care Eugen Simion spunea că este "buzduganul unei generaţii", Nicolae Labiş. Unii spun despre Labiş că ar fi fost la fel de mare ca şi Eminescu dacă viaţa nu îi era curmată prematur de acel stupid "accident" provocat de "amicii" săi de la Securitate. Autorul a făcut efortul de a îi traduce în spaniolă şi câteva din poemele lui.

După ce am răsfoit cartea am ajuns să îi respect şi mai mult pe oamenii care publică o carte numai pentru că iubesc scrisul înţelegând şi mai mult sacrificiul lor tinând cont că "măiastra" noastră societate nu oferă nici măcar sprijin moral pentru aceştia... nici nu mai zic de cel financiar.

Vă recomand să îl citiţi pe Ing. Dinu Rizescu şi ale sale "Sclipiri de gând"...

Cei care au schimbat lumea (2)

2010-07-18T05:39:00.000-07:00

Deşi nu sunt un mare fan al fizicii, această ştiinţă explică adeseori multe nelămuriri ale mele cât şi ale altora. Nu e aşa că azi e foarte uşor de explicat de ce după zi vine noapte şi după noapte vine zi (spus aşa sună oarecum poetic). Cu toţi ştim că această succesiune se datorează "mişcării de rotaţie a Pământului". Dar de ce ştim? Păi e simplu... În anul 1851 un fizicean francez pe nume Jean Bernard Leon Foucault (1819-1868) (anul morţii lui e destul de semnificativ pentru orăviţeni, fiind ştiut faptul că marele poet român Mihai Eminescu împreună cu trupa de teatru a lui Pascaly păşea în oraşul Oraviţa, în luna august) demonstra sub privirea reticentă a celor ce consideră o absurditate tot ce depăşeşte puterea lor de înţelegere, mişcarea de rotaţie a Pământului prin invenţia sa numită "Pendulul lui Foucault". Este de menţionat faptul că tot el a determinat viteza luminii.

Cred că e suficinet dacă reţinem că la jumătatea secolului IX fizicianul francez Jean Bernard Leon Foucault, a determinat viteza luminii şi a demonstrat mişcarea de rotaţie a Pământului.

Cei care au schimbat lumea (1)

2010-07-12T01:54:00.000-07:00

Se spune că fiecare are un scop anume în viaţă. Un scop ce poate rămâne definitoriu pentru viaţa unui singur individ dar şi pentru viaţa a milioane de oameni. Mi-am propus să deschid o serie în care să ne amintim în scurte cuvinte ( cine vrea mai multe poate să caute ţinând cont că acum mijloacele de informare au resurese aproape nelimitate) despre cei care au avut o mică sau mare contribuţie în rezolvarea unor probleme care până la urmă ne fac nouă viaţa mai uşoară. Această serie este totodată o provocare pentru cei care mai aruncă o privire pe aici în sensul că fiecare individ în momentele sale de "brainstorming" probabil se întreabă de ce foloseşte maşina şi nu căruţa, electricitate şi nu lumânări, "Metro, Real, Plus" şi nu vânătoare, etc. Pentru toate acestea au existat oameni mai mult sau mai puţin geniali, oameni despre care vrem a ştii măcar câteva informaţii esenţiale, informaţii ce îşi pot găsi locul în mintea noastră printr-o singură sugestie ce poate deveni curiozitate. Astfel sunteţi invitaţi să aduceţi câte un nume cunoscut sau necunoscut despre care consideraţi că a avut măcar o singură idee care a schimbat ceva în mersul lent al lumii. Repet că informaţia va fi sumară tocmai pentru a nu plictisi dar mai mult de atât pentru a trezi curiozitatea atât faţă de individul în cauză cât şi interesul pentru lectură. Aştept propuneri!!!

Fiindcă suntem la "nivel de scris" putem să mulţumim unui om nu foarte important în vremea lui pentru posibilitatea de a citi o carte, un ziar, o publicaţie într-o formă foarte comodă. Mă întreb cum ar arăta materiale mai sus menţionate dacă nu s-ar supune tiparului. Probabil şi nivelul alfabetizării ar fi rămas unul scăzut. Însă la sfârşitul secolului XIV se năştea Johannes Gensfleisch zur Laden zum Gutenberg, germanul născut în oraşul Mainz, care avea să revoluţioneze felul de a aranja o lucrare, prin inventarea si tehnologizarea tiparului.

Despre chinezi se ştie prea bine că erau cunoscători ai prafului de puşcă cu mult înainte ca europenii să fi auzit de el, dar interesant este faptul că mai cunoşteau ceva, şi anume hârtia. Se spune că ei ar fi avut prese şi au tipărit înaintea lui Gutenberg. Chiar dacă ei cunoşteau tiparul cu lietere mobile, Gutemberg îl cunoştea şi mai bine dovadă fiind faptul că în Europa textele au fost tipărite în masă după primele decade ale secolului XV.

Ultimul lucru care vreau să îl menţionez despre Gutenberg este că el a contribuit enorm la tipărirea Bibliei. Varianta tipărită de el poartă numele de Biblia lui Gutenberg ce a început să fie populară încă din 1455.

Ca o concluzie e suficient a ştii că una din realizările importante pentru europenii secolului XV a fost inventarea tiparului de către Johannes Gensfleisch zur Laden zum Gutenberg.

2010-05-05T10:22:00.000-07:00

Nimic...

Nu sunt nimic în ochii celor care
Se-aruncă cu tarie în valul lumii,
Trecătoare!

Nu sunt nimic în faţa celor ce...
Se cred stăpâni supremi ai vieţii,
Răbdătoare!

N-au fost nimic in lumea asta mare
Nici cei care paşeau, in cântul lor
Cu bucurie-n suflet, pe-arenele romane!

Aveau un gand si-aveau in ei un ţel
Şi nu doreau deloc a renunţa la el.
Un gând ce suie mai presus de cer
Spre vesnicie,unde dispare cuvantul
"Efemer"

N-au fost nici ei, nu sunt nici eu
Nimic...într-o lume a mizerii curat,
Pictată!
(12.02.2008)

Vorbă dreasă cu sare!

2010-04-27T13:55:00.000-07:00

În cele mai multe momente ale vieţii simţim nevoia de a spune vorbe la cald despre unele evenimente, persoane, care nu ne sunt tocmai pe plac! Nu lăsăm liniştea a se aşterne peste tot. Ne exprimăm nemulţumirea asemenea unei ploi de vară reci care udă pământul crăpat de razele soarelui dar care totodată poate provoca pneumonie celui încintat. La fiecare greşeală a celui din jur ne prefacem în nişte călăi uitând ce înseamnă a da o vorbă bună, o încurajare care nu costă nimic, doar răbdare. Şi interesant, răbdarea, în opinia mea contribuie la dezvolatarea înţelepciunii. Astfel închei cu un proverb biblic învăluit într-o frumuseţe uşor de remarcat: Un cuvânt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere din aur într-un coşuleţ din argint. Aşa e vorba noastră?

2010-04-26T13:04:00.000-07:00

Ce părere ai despre tine? Ştiu, e foarte uşor să analizăm o persoană ne/cunoscută după felul ei de a se manifesta, a se comporta, a vorbi, a înţelege, a socializa şi lista poate continua la nesfârşit, dar e ciudat faptul că nu ne putem analiza pe noi înşine îndeajuns de bine încât să tragem o concluzie în limita adevărului în ceea ce ne priveşte, pentru că de multe ori vrem a arăta exteriorului ceea ce noi nu suntem cu adevărat, bineînţeles cu excepţiile care întăresc regula. Şi apropo, nu am întrebat la întâmplare care este părerea ta despre tine fiindcă de atâtea ori am avut nefasta ocazie de a întâlni oameni care se cred întradevăr grozavi, se văd mult mai mari decât ceilalţi, întodeauna vor să fie deasupra şi mai rău de atât nici măcar nu au de ce să creadă aşa deoarece realitatea se pare că le descoperă lucrarea. Din păcate ne place să punem un girofar pe tot ce facem aşa cum afirma cineva recent. Un girofar care ne alimentează mândria, mândrie ce naşte complexul de superioritate. Ajungem să ne credem mai presus de toţi şi de toate. Oare toate s-ar opri fără mine/tine? Nicidecum... Dar, încă nu mi-ai răspuns ce părere ai despre tine! E aşa greu? Da, se poate, eu recunosc câ îmi destul de greu. Dar îmi aduc aminte de ceva ce mulţi nu înţeleg, un paradox mai mult decât extraordinar şi anume că atunci când izbucneşte în noi dorinţa de a ne considera mari ar trebui să ştim că cel mic este mare. Şi totuşi tot nu mi-ai spus care e părerea ta despre tine! Dar dacă mă gândesc mai bine nici nu vreau să ştiu; mai bine răspunde-ţi tie după ce asculţi următoarea melodie:

Asculta mai multe audio Muzica

Multă baftă!

O inimă...

2010-04-23T17:35:00.000-07:00

Într-o inimă-mpărţită de-un perete ud şi rece
Stă-ntr-o parte stingherită o dorinţă atât de veche
Care vrea să prindă viată, sufletul să ni-l încerce
Pentru-a rupe nemiloasă, a încrederii pereche.

Dar această năzuinţă scoate din a ei cămară,
Amintiri şi vise sumbre din a omenirii stare
Numai bolovani şi pietre, numai vorbe de ocară,
Ce vin puse-n catapulte de o limbă-nşelătoare.

Din bogata-i visterie încă iese-amar veninul
Stors în sângele iubirii despărţit acum în două
Într-o dragoste aprinsă si o ură... infinitul,
Separte-ntodeauna de-o prăpastie veche, nouă.

Dar în inima-npărţită mai există o dorinţă
Care strigă-n gând amice, nu prin vorbe încâlcite,
Ci prin glasu-i blând şi dulce ea îţi dă mereu povaţă
Pentru viaţă şi nu moarte, pentru gânduri întărite.

Ea culege-n spini petale roşii ca de trandafir
Răspândind mireasmă fină peste-ntrgul univers,
Arătându-ţi frumuseţea aurului de ofir
Si a apelor putere prin a râului viu curs.

Nu-i usor s-alegi o parte dar nici greu dacă tu vrei
Însă nu uita că-n viaţă nu păşim pe două căi.

E noapte...

2010-04-23T15:19:00.000-07:00

E noapte peste suflet,
iar gându-n întuneric îşi leagănă-al său umblet.
....e noapte peste suflet!

E noapte peste suflet,
iar mintea-mi fărmiţată mai scoate câte-un sunet.
...e noapte peste suflet!

E noapte peste suflet,
iar din trăiri rebele mai vine un răsunet.
... e noapte peste suflet.

E noapte peste mine, e noapte peste tine, e noapte... peste lume!

Dorinţă...

2010-03-16T14:13:00.000-07:00

Vreau să scriu dar nu din silă, ci din dragoste aprinsă
Pentru lume asta moartă ce se zbate fără milă în ecolul zilei negre ce din sufletul mulţimii îşi alimentează firea.

Vreau să scriu dar nu pe foaie ci pe inima-ntinată
De atâtea gânduri rele care muşcă fără milă din a omenirii forţă ce se pierde-n largul zarii ca o umbră-ntunecată.

Vreau să scriu dar nu cerneala să îmi de-a culoare slovei,
Ci din Creatorul slavei izvorască călăuza ce-mi va da ca pix pe gandul ascensiunii spre lumină.

Eu nu ştiu a pune-n rânduri frumuseţea poeziei care cântă nemurirea
Dar din pulberea simţirii strigă fără glas cuvântul: „Vreau să scriu!” şi... nu ca alţii. Vreau să scriu curat cu mine în cuprinsul milenarei nepătatei vieţii filă.